| 1.
|
DEC'IDE, dec'id, vb. III. 1. Intranz. si refl. A lua o hotărâre; a alege (între mai multe alternative), a se fixa (între mai multe posibilităţi). ♦ Tranz. A hotărî, a soluţiona în mod definitiv. 2. Tranz. A determina, a convinge, a îndupleca pe cineva să facă ceva. - Din fr. d'ecider, lat. decidere. Sursă
: DEX'98
( 60705)
- dante |
| |
| 2.
|
DEC'IDE vb. 1. v. ordona. 2. v. convinge. 3. a deter-mina, a hotărî, a stabili, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele secunde.) 4. v. alege. 5. v. opta. Sursă
: Sinonime
( 180509)
- siveco |
| |
| 3.
|
dec'ide vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. decid, 1 pl. dec'idem; conj. prez. 3 sg. si pl. dec'idă; ger. decizând; part. dec'is
Sursă
: DOR
(238084)
- siveco |
| |
| 4.
|
A DEC'IDE dec'id tranz. 1) (persoane) A face să se decidă. 2) (despre persoane) A alege cu fermitate; a hotărî; a dispune. /<fr. d'ecider, lat. decidere
Sursă
: NODEX
(330863)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SE DEC'IDE mă dec'id intranz. (despre persoane) A lua o decizie; a se hotărî. /<fr. d'ecider, lat. decidere
Sursă
: NODEX
(330864)
- siveco |
| |
|
|